Clinica Eliade

OZONOTERAPIE

Ozonul este un gaz cu miros specific pe care-l putem simti in zilele de vara dupa o ploaie cu tunete si fulgere, precum si la munte, la mare altitudine in padure, dar si pe malul marii unde se sparg valurile alaturi de vaporii salini. Ozonul este gazul care intretine viata pe pamant,stratul de ozon constituind un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii.

Istoria ozonului medical:

– in 1840 germanul Schonbein numeste acest gaz ozon, care in limba greaca inseamna ” aer proaspat”
-in 1856, Tain si Andrews sustin ipoteza ca ozonul este o forma alotropa a oxigenului;
-in 1857 Wernem von Siemen, creeaza primul generator de ozon;
-in 1898 Brodie si Landenburg prezinta pentru prima data formula chimica a ozonului: O3
-in 1880 terapia cu ozon a fost acceptata in SUA
-in 1896, geniul in electricitate Nicola Tesla si a patentat primul generator de ozon medical” Raza Violeta”, iar in 1900 a infiintat prima companie Tesla Ozone Co si le vindea medicilor generatoare de ozon;
In 1916 in primul razboi mondial, medicul german A. Wolff foloseste cu succes ozonul in chirurgia de campanie pentru tratamentul plagilor infectate;
– in 1931, dupa zeci de ani de studii si aplicatii, Dr. Otto Warburg castiga premiul Nobel ptr munca sa care dovedea ca lipsa oxigenului din celule e cea care duce la cancer- cancerul apare cand o celula primeste mai putin de 60% din necesarul ei de oxigen; 


– in anii ’40 Dr. Robert Mayer utilizeaza ozonul in pediatrie pentru prima data;
– in 1961 Hans Wolff introduce tehnica autohemoterapiei cu ozon;
– In anul 1973 olandezul Martinus van Marum a descris pentru prima data un gaz cu miros specific care apare la descarcari electrice;
– in 1987 profesorii germani Renate Viebahn si Zigfrid Rilling publica primul manual de ozonoterapie unde sunt prezentate toate protocoalele de tratament pentru 100 de afectiuni;
-in 1998,Freberg si Carpendale demonstreaza efectul antiviral al ozonului asupra virusului SIDA
In prezent ozonoterapia este larg folosita in SUA, Canada, Rusia, Germania, Suedia, Ucraina, Italia, Spania, Brazilia si in multe alte tari.

Ozonul medical folosit in concentratii terapeutice bine stabilite, protejeaza de actiunea unor factori nocivi care duc la imbatranire si aparitia unor boli. In combinatie cu oxigenul, acest gaz vital constituie baza unei terapii nemedicamentoase revolutionare cu efecte dovedite in tratarea unei palete foarte largi de boli, dar si in cosmetica.

Ozonoterapia porneste de la principiul ca la baza oricarei afectiuni se afla oxigenarea insuficienta la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un amestec de oxigen si ozon poate repara din interior, reducand inflamatia.

Principalele proprietati ale ozonului :

– actiune antibacteriana, antifungica, antivirala;
– actiune antiinflamatorie si imunomodulatoare;
– miorelaxare
– actiune de reglare sistemica a homeostaziei in organism
– optimizarea functiilor organelor si a sistemelor de organe
– actiune detoxifianta

Cum actioneaza ozonul in organism:

Ozonul O3 – oxigen cu o molecula adaugata-omoara celulele bolnave prin intermediul enzimelor. Ozonul are propietati oxidative majore datorita instabilitatii sale care duce la formarea oxigenului atomic si radicali liberi ai oxigenului si care actioneaza negativ asupra celulelor anormale, imature, modificate, straine organismului (virusi, bacterii, fungi, paraziti),in acelasi timp ofera stabilitate celulelor normale,sanatoase. Numai concentratiile foarte mici de ozon in oxigen medicinal, care sunt de 50 de ori mai mici decat doza toxica minima, au un efect terapeutic asupra organismului.
Ozonoterapia poate fi considerata un stres oxidativ controlat care are drept scop activarea proceselor metabolice si enzimatice din organism.

Efectele detoxifiante, purificatoare si terapeutice ale ozonului:

– efect antimicrobian, antifungic si antiviral se datoreaza atat actiunii directe a ozonului cat si si capacitatii sale de a forma cu acizii grasi nesaturati compusi foarte activi,peroxizi, care actioneaza distructiv asupra microorganismelor. Efectul bactericid al ozonului este de 2 ori mai mare decat al clorului, este foarte eficient in cazurile de rezistenta la antibiotice, nu induce rezistenta si cel mai important nu actioneaza asupra florei saprofite;

– actiune antiinflamatorie:ozonul duce la oxidarea prostaglandinelor – mediatorii proceselor metabolice – fapt care duce la scaderea inflamatilor;

– actiune imunomodulatorie prin actiunea de imunostimulare data de concentratiile mici de ozon precum si actiune imunosupresoare data de concentratiile mari de ozon. Activitatea imunitara este conditionata de gradul de oxigenare al organismului,de aceea amestecul oxigen-ozon poate avea un rol important pentru functia imunitara. In cazul deficientei imunitare secundare, ozonul stimuleaza atat mecanismele celulare (T-limfocite, monocite), cat si mecanismele umorale (sinteza de citokine si in primul rand a interferonului, factori de necroza tumorala).

– actiune metabolica: chiar si in cazul administrarii unor doze foarte mici de oxigen si ozon, sunt activate o serie intreaga de mecanisme enzimatice, metabolismul lipidelor, proteinelor si glucidelor cu formare de ATP, principala sursa de energie a celulei;

– actiune de refacere a functiei de transport de oxigen a sangelui. Administrarea amestecului de oxigen si ozon duce la cresterea cantitatii de oxigen din sange,astfel sunt activate procesele metabolice in eritrocite prin cresterea 2,3 difosfogligeratului responsabil de eliberarea oxigenului in sange, creste plasticitatea si rezistenta membranei eritrocitare;

– actiune de ameliorare a calitatilor reologice (fluiditatii) ale sangelui care la randul sau duce la diminuarea hipoxiei tesuturilor;

– actiune detoxifianta a ozonului se manifesta prin capacitatea lui( in doze terapeutice) sa rupa mecanismele de formare a radicalilor liberi, sa stopeze peroxidarea lipidelor si sa stimuleze sistemele antiradicali – Superoxid dismutaza SOD, creste cantitatea de glutation si glutationperoxidaza. Se modifica reactia acido- bazica catre una si mai alcalina, se elimina acidul lactic.

Metodele de tratament cu ozon sunt diverse efectuate dupa protocoale de administrare internationale.

Administrare sistemica:
1. Autohemoterapia majora consta in prelevarea unei cantitati (50ml-100ml-150ml) de sange venos care este amestecat cu o cantitate egala de ozon de o anumita concentratie intr-un kit special, apoi sangele este reperfuzat pacientului.

2. Insuflatia rectale consta in introducerea unei anumite cantitati de ozon pe cale rectala. Este cea mai neinvaziva procedura.

3. Sauna cu ozon. Pacientul este introdus intr-o atmosfera controlata de vapori de apa si ozon, capul ramanand in exteriorul saunei.

4. Autohemoterapia minora consta in extragerea a 10ml de sange venos care se amesteca cu o cantitate similara de ozon  ulterior se injecteaza intramuscular.

Administare locala:
1. Infiltratii intraarticulare in cazul unor traumatisme sau boli degenerative.
2. Infiltratii intramusculare in puncte trigger in cazul unor afectiuni reumatismale sau neurologice.
3. Infiltratii subcutane in tratamentul afectiunilor reumatologice, neurologice, dermatologice, traumatisme, problemelor circulatorii, medicina estetica.
4. Infiltratii cu ozon in punctele de acupunctura.
5. Sac hipobaric cu oxigen-ozon in tratamentul unor plagi infectate, picior diabetic, ulcer varicos, arteriopatii member pelvine sau in diferite afectiuni dermatologice.
6. Utilizare externa sau interna a apei sau uleiului ozonificat in cazul unor afectiuni dermatologice, gastroenterologice sau stomatologice.
7. Insuflatia vaginala indicata in candidoze precum si alte infectii vaginale.

Indicatii:
Afectiuni reumatismale: artrite periartrite, artroze cu diverse localizari: umar, cot, pumn, genunchi, sold, glezne; afectiuni dureroase ale coloanei vertebrale cu etiopatogenie diversa: spondilite, spondiloze, scolioze, discopatii, dar si reumatism abarticular: mialgii, tendinite, tendinoze, periartita scapulohumerala. Afectiuni ale tesutului de colagen: fibrozite, dermatomiozite, miozite, boala Dupuytren.

Afectiuni neurologice: discopatii, mialgii, neuromialgii; nevralgii si nevrite diferite, sechele paretice in remisie scleroza multipla, SLA sindroame spatice si hipertone, demente vasculare. Afectiuni dermatologice: psoriazis, acne, veruci, cicatrice cheloida, plagi atone, ulcerele trofice ale membrelor. Afectiuni cardiovasculare: HTAE, arteriopatie, insuficienta venoasa si limfatica cronica. Afectiuni ortopedice si traumatologice: fracture, contuzii, entorse, luxatii, hematoame, algodistrofie.

Contraindicatii:
1. Hipertiroidia
2. Hipertensiunea arterial in puseu
3. Favism
4. Trombocitopenii
5. Accidente vasculare cerebrale hemoragice
6. Stari posthemoragice