Psihoterapie

Psihoterapie

Psihoterapie in Clinica Eliade

Cu totii ne dorim sanatate perfecta si  in anumite momente ale vietii, chiar ne simtim foarte sanatosi, dar, din nefericire, alteori nu. Probabil a fi sanatos 100%, e discutabil, pentru ca traim intr-o lume unde mancarea nu este cu adevarat sanatoasa, mediul in care traim, nu este perfect echilibrat, responsabil si iubitor sau in care domneste numai pacea, armonia dragostea si bucuria. Totusi, o SANATATE OPTIMA este posibila.
O veche vorba inteleapta spune ca natura nu cunoaste probleme,ci numai solutii.

Terapiile  naturale  cuprind o categorie larga de metode de vindecare: Fitoterapia,  Terapia Florala Bach, Dietoterapia, Acupunctura, Presopunctura, Osteopatia, Masajul Terapeutic, Homeopatia, Ozonoterapia sau  Medicina Energetica si Psihoterapia, etc.

Desi unele forme de terapie sunt folosite ca alternative ale terapiei alopatice , cele mai multe metode sunt acum folosite in complementaritate cu ingrijirea oferita de medici si alte tratamente traditionale.

Aceste terapii nu prezinta riscuri, sunt  deopotriva noninvasive,  naturale si accesibile, dar mai ales centrate pe cauza si individualitatea fiecaruia.
Abordarea terapeutica  in cadrul acestor terapii este deopotriva contemporana si straveche,  este cea mai potrivita sintagma pentru a descrie numarul tot mai mare de abordari care, intelegand corpul ca pe un sistem de energii, promoveaza sanatatea, vindecarea si fericirea.

Cand vorbim despre imbolnavire, ne gandim doar la microbi si alimente.
Dar nivelul emotional, mental si spiritual sunt la fel de importante pentru sanatate, avand adesea un rol crucial in echilibrul organismului.

Istoria psihoterapiei se confunda cu istoria terapiei si cu istoria fiintei umane.
Ea este, desigur, cea mai veche si cea mai „naturala” din toate remediile, incepand odata cu comunicarea interumana, cu posibilitatea unei finite de a participa activ la suferinta alteia, de a o alina prin prezenta spiritului.

In practica medicala,  psihoterapia asa cum este definita ca : ansamblul mijloacelor psihologice de actiune prin care se intervine asupra bolii, in scopul obtinerii unei vindecari sau ameliorarii acesteia, este o cvasioconstanta care, singura sau inpreuna cu alte mijloace, realizeaza demersul terapeutic.

Pot sa spun ca definitia anterioara si-a modificat intr-o asemenea masura gradul de generalitate, incat din functionala a devenit evident istorica, cu atat mai mult cu cat paleta problemelor si problematicii pe care o definitie ideala referitoare la psihoterapie ar trebui sa le cuprinda,  necesita in permanenta sa fie innoita, imbunatatita su extinsa pentru a putea acoperi intregul ansamblu numit generic psihoterapie.

Psihoterapia, Consilierea Psihologica, Dezvoltarea Personala se adreseaza tuturor persoanelor care doresc sa se dezvolte din punct de vedere psihologic, persoanelor care trec prin situatii de viata carora nu le mai fac fata la un moment dat.

Psihoterapia face parte din terapiile alternative, care duce la o mai buna integrare de sine si in societate, la echilibrare personala. Aproape orice persoana trece  prin viata prin momente dificile, sau la un moment dat se  simte  ca stilul personal de a fi In lume n-o mai ajuta intr-o situatie data.

Dezvoltarea personala este un termen mai larg in care intra toate programele care au ca scop cresterea psihologica a unei persoane, imbunatatirea starii psihice si mentinerea ei(consiliere psihologica, coaching, NLP, psihoterapie).

Consilierea psihologica se axeaza pe prezent si viitor, la fel ca si coachingul, psihoterapia se axeaza in primul rind pe trecut, insa avind ca scop functionarea eficienta in prezent si viitor. Granita intre consiliere, psihoterapie, dezvoltare personala este fina si iterconectata. De altfel in competentele unui consilier psihologic si ale unui psihoterapeut intra si dezvoltarea personala dupa cum urmeaza : „Consilierea psihologica este interventie psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau in scopul promovarii sanatatii, preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament al beneficiarilor.

Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie, focalizandu-se pe optimizare si dezvoltare personala, pe probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici.

Psihoterapia consta in interventia psihologica realizata in mod stiintific si in spirit umanist, in scopul promovarii sanatatii, optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in tulburarile somatice, precum si in situatii de urgenta si risc.

„* preluat din Norme – Competentele profesionale ale psihologilor cu drept de libera practica, conform colegiului Psihologilor)

Indiferent de metoda adoptata fie ca este vorba de: Terapiile de Relaxare, Terapiile Comportamentale ,DMP( Deep Memory Processsau Vindecarea Memoriilor Profunde), Psihoterapiile Scurte,  Terapiile Experientiale, Psihosomatica, Psihoterapii Corporale, HipnozaClinica, etc,  toate au ca scop suprem obtinerea unui echilibru in toate aspectele vietii si starea de bine a persoanei.
Psihoterapiile umaniste (gestaltterapia, artterapia, terapia experientiala, terapia centrata pe client – sau terapia rogersiana, terapia adleriana, analiza tranzactionala si multe altele) privesc persoana Intr-un mod autentic, natural, denumind-o „client” In loc de traditionalul – „pacient”. Astfel persoana este privita ca un egal de dialog, nu ca o fiinta bolnava si neajutorata care vine la terapeut s-o vindece si sa-i rezolve problemele.
In sedintele de psihoterapie persoana este ajutata sa-si gaseasca solutii mult mai bune de viata, in general, sa-si restructureze si sa-si optimizeze propria configuratie a personalitatii astfel incat sa-si poata rezolva problemele intr-un mod matur, realist si de multe ori sa se dezvolte personal.

Exista insa multe expectatii irealiste cum ca un psihoterapeut ar da sfaturi sau solutii la problema persoanei. Psihoterapeutul, cum dealtfel nici un terapeut nu da sfaturi si nu rezolva problemele clientului, nu traieste in locul clientului. Poate oferi sugestii si biblioterapie si mai ales cunoastere si experienta personala si professionala. Psihoterapiile umaniste nu trateaza persoana ca avand o boala, ci ca trecand printr-un impas existential.

Psihoterapeutul pune intrebari astfel incat persoana in cauza sa-si ofere raspunsurile si solutiile necesare. Nimeni in afara de persoana in cauza nu stie mai bine ce este mai de dorit pentru ea. Psihoterapeutul stimuleaza persoana In asa fel incat ea sa isi gaseasca resursele interne.

Raspunsurile nu sunt la mine ca psihoterapeut, ci la client. Daca eu stiu sa pun intrebarile potrivite, clientul invata si el sa isi repete intrebarile, sa isi ofere raspunsurile, sa se cunoasca, sa constientizeze de ce face anumite lucruri si din ce cauza nu le face pe altele. Terapeutul nu este prieten, nu este parinte – mama sau tata. Terapia presupune ajustarea asteptarilor si fata de sine. Psihoterapeutul nu face decit sa fie un fel de „moasa”. Raspunsurile nu sint la terapeut, ci la client. Solutia nu e la terapeut, ci la client. Resursele nu sint la terapeut, ci la client.

Psihoterapeutul nu ofera solutii pe tava ci ajuta persoana in terapie sa isi gaseasca solutiile optime, sa isi re-gaseasca resursele. Relatia psihoterapeutica este instrumentul pentru schimbare. O relatie terapeutica buna duce la un succes in psihoterapie.

Clientul e nevoie sa fie responsabil pentru terapie, sa fie motivat, sa invete sa se autoanalizeze, sa-si puna intrebari, sa fie inteligent, sa fie rabdator si perseverent cu sine, sa aiba capacitate de introspectie si analiza. Citeste, se straduieste, se observa pe sine, se analizeaza. Daca dorim sa ne cunoastem si sa ne schimbam e necesar sa depunem eforturi la fel ca si atunci cind dorim spre exemplu sa invatam ceva nou.

O terapie eficienta este aceea care se adreseaza cauzelor simptomului dvs, nu doar rezolvarea lipsei simptomului (depresie, anxietate etc). Simptomul este virful aisbergului, cauza fiind cea care il genereaza.

Clientul invata sa se accepte asa cum este, sa se inteleaga la nivel mental, afectiv. Invata sa-si recunoasca sentimentele si trairile din prezent, invata sa descopere legatura trairilor din prezent cu trairile din trecut, cu problemele nerezolvate din trecut. Invata sa restructureze trecutul, sa accepte trecutul, sa traiasca In prezent si sa reconsidere viitorul. Invata ca simptomul lui exprima ceva, ca este important in existenta sa. Simptomul clientului este cel care il aduce la psihoterapie, care-l atentioneaza si il trezeste pe client.

Simptomul il face sa constientizeze segmentele de viata unde nu este pe deplin satisfacut. Clientul este astfel responsabilizat pentru psihoterapie, prin propriul simptom. invata sa se observe, sa se autoanalizeze, sa fie rabdator si perseverent cu sine.

Psihoterapia nu este uneori comoda si nici „nedureroasa”, insa la sfirsitul procesului de cunoastere persoana este mai integrata cu sine si cu altii, mai autentica.. Daca ne ranim si punem pansament  direct pe rana, fara a o dezinfecta, ea se  va infecta  si la un moment dat  abcesul se va sparge. Psihoterapia seamana cu procesul de dezvelire a ranii, de curatare, de dezinfectare, de cicatrizare intr-un sfirsit. Uneori pe parcursul terapiei sentimentele si starile vor fi bulversante, inainte de a se reaseza si restructura.

A ne cunoaste pe noi insine, posibil sa para greu dar merita efortul. A ne gindi de ce ni se intimpla, ceea ce ni se intimpla in viata si unde am gresit, unde putem schimba ceva la noi pe termen lung ne ajuta, chiar daca nu ne putem schimba intr-o saptamina. Pentru a ne schimba pe noi insine e necesar in primul rind sa constientizam ca e necesar sa transformam ceva, apoi sa ne gindim de ce oare nu vrem sa ne schimbam si apoi sa incepem sa invatam sa ne schimbam.

Ca si sanatatea , boala este rezultatul interrelatiei biopsihsociale , privita ca o ecuatie ale carei valori se modifica in timp. Psihoterapia face sa schimbe nu numai bolile, in a caror determinare factorul psihogen este major si identificabil, ci toate bolile pentru care fundalul de normalitate psihica actioneaza ca sanogenetic.

Alegerea unei metode sau a alteia de terapie se inscrie intr -un tablou complex in care se intrepatrund patologia, personalitatea pacientului , etc.

Adevaratul secret al sanatatii inseamna sa inveti sa te vindeci, inclusiv prin gandurile si emotiile pe care le cultivi in „gradina” sufletului tau!

 

Psiholog -Psihoterapeut Daniel C. Muntean

RomaniaEnglish